Ocluzologia reprezintă ramura medicinei stomatologice care are ca scop studierea morfologiei, fiziologiei și patologiei aparatului dento-maxilar pentru a putea menține un echilibru al acestui sistem.

Folosind termeni mai puțini medicali pentru ca fiecare pacient să înțeleagă exact care sunt problemele studiate de această specializare, putem spune că ocluzologia studiază echilibrul dintre forțele ce sunt distribuite pe ambele arcade.

Acest sistem la care ne raportăm are 3 componente principale:

• Dinți

La nivelul acestora se studiază tipul de ocluzie și presiunea exercitată de fiecare arcadă.

• Parodonțiu

Reprezintă sistemul de prindere al dinților și este format din os alveolar, gingie și membrană periodontală.

• Sistem articular

Este componenta care întregește complexitatea aparatului dento-maxilar, cuprinzând articulația temporo-mandibulară, sistemul neuromuscular și ocluzia dentară.

Disfuncția ocluzală reprezintă un contact impropriu între dinții distribuiți pe arcada de sus și cei distribuiți pe arcada de jos.

În cazul unei ocluzii normale, dinții din partea de jos sunt acoperiți aproximativ un sfert din suprafață de dinții din partea de sus, iar molarii și premolarii se suprapun.

Orice abatere de la această distribuție se constituie într-o disfuncție ocluzală, afecțiune foarte importantă în stomatologie deoarece poate avea foarte multe consecințe.

Pentru un tratament eficient există foarte multe soluții aplicabile de către medicul ortodont, dar acestea se pot stabili în funcție de fiecare caz clinic în parte.

Se recomandă ca aceste malocluzii să fie evaluate de către medicul specialist, de preferință de la vârste fragede, pentru a preveni potențialele complicații.